Când ne-am gândit să alegem lira ca simbol care să ne definească, nici nu știam că lira are o conotație atât de puternică. De altfel, primul gând a fost harpa. Și asta doar pentru că într-o seară de vară din Iași, am auzit întâmplător sunetul unei harpe, pe pietonalul Ștefan cel Mare.
Un sunet melodios, care pur și simplu te făcea să te oprești preț de câteva minute și să asculți. Să uiți totul și să trăiești momentul. Să te gândești la modul fin în care degetele ating corzile harpei. Să închizi ochii și să-ți amintești lecțiile de istorie despre Antichitate. Să privești antiteza dintre prezentul trăit pe fugă și melancolia trecutului în care totul avea un ritm domol.
N-am ales harpa. Dar am ales lira, din aceeași familie. Pentru că lira poate fi purtată pretutindeni. Asemenea unei cafele. Lira te însoțește cu mai multă ușurință. La fel cum și cafeaua o face. Nu e vorba doar despre sunet, ci despre o întreagă poveste…
Am asimilat fragilitatea lirei cu finețea cu care noi prăjim boabele de cafea. Artizanal, cu gândul că putem crea momente de care orice pasionat de cafea să-și amintească cu drag și zâmbet.
Mânuim atent boabele, așa cum un muzician atinge corzile lirei. Mirosul cafelei proaspăt prăjite cu lemn de fag are ecou asemenea sunetului lirei.
Lira e fină. Cafeaua noastră e fină.
Lira e simbol al celor care înțeleg măiestria cu care artistul atinge instrumentul și încântă auditoriul, așa cum și pasionații de cafea înțeleg că o cafea proaspăt prăjită artizanal e mai mult decât o cafea, e atenție, prețuire, gândul că sufletul artizanului a ajuns la ei prin cafea.
Povestea lirei din mitologia greacă
Creația îi e atribuită lui Hermes, mesager al zeilor. A găsit întâmplător o carapace de la o broască țestoasă. A confecționat lira adăugând tulpini de trestie și piele de bou pentru un ecou puternic. Orfeu pare a fi artistul care a desăvârșit lira. Transmitea atâta emoție prin cântecul la liră, încât era greu să te abții să nu plângi. Era un sunet profund, de o gingășie rară.
Cu timpul, lira a ajuns și pe alte meleaguri, în alte civilizații. Era simbol al nobilimii, al artistocrației de mai târziu. Nu oricine își permitea să cânte la liră. N-o făceau neapărat cei talentați, ci cei care-și permiteau să învețe.