E aproape ora prânzului, iar într-un mic magazin din Iaşi care serveşte cafea „to go” e mare agitaţie. Valul amiezii a şters deja orice urmă de somn de pe feţele celor prezenţi, însă coada la cafea e întreţinută permanent de alţi şi alţi nou-sosiţi. Situată la doi paşi de Universitatea de Medicină şi Farmacie, cafeneaua Maison du Cafe (maisonducafe.ro) este considerată o alegere la îndemână pentru mulţi dintre studenţii care trec prin zona Piaţa Unirii.
Meniul nu este unul exhaustiv, clientul poate improviza pe loc orice reţetă îi trece prin cap. Deloc întâmplător, engleza, franceza, italiana, câteva cuvinte în limba arabă şi inevitabil, limba română, pot fi auzite la orice oră din zi în micuţul atelier de cafea. Asta deoarece mulţi dintre studenţii străini care învaţă la universităţile din Iaşi şi în special cei de la Medicină, datorită amplasamentului, trec pragul cafenelei zilnic pentru a-şi lua porţia de „acasă”.
Însă doamna Elena şi fiul său, Octavian, ştiu cum să-i facă pe cei care vin o dată să se întoarcă şi a doua sau a treia oară. Vorbesc limbile menţionate fluent, însă cel mai mare secret e cafeaua, servită cu zâmbetul pe buze. „Mulţi dintre străinii care vin sunt arabi, spre exemplu şi vin şi beau o cafea arăbească de la mama ei şi spun că se simt ca acasă”, spune Octavian.
În plus, faptul că reţin gusturile clienţilor fideli, de la cantitatea de zahăr preferată în fiecare pahar de cafea şi până la nume sau facultatea la care studiază este un alt plus care atrage. Agitaţia se mai potoleşte, aşa că cei doi găsesc, în încăperea micuţă inundată de aroma cafelei, timp pentru a vorbi pe îndelete despre conceptul de „to go”, care nu este unul cu vechime la noi. Magazinul este deschis din vara lui 2013, dar cele mai aglomerate perioade din an sunt, în mod inevitabil, sesiunile şi presesiunile, în care studenţii umblă după cafea cel mai mult, aceasta devenind de fapt aproape un laitmotiv fără de care sesiunea şi viaţa de student nu ar fi la fel.
Aşa cum conceptul de „to go” abia acum începe să prindă rădăcini la noi, la fel de târziu ne formăm şi gusturile în materie de cafea, mulţi dintre noi fiind mai degrabă obişnuiţi cu un pahar luat în grabă de la un tonomat, în pauzele dintre cursuri.
„Străinii ştiu mai bine diferenţele dintre cafele”, mi se spune, după care cei doi se aventurează spre a-mi explica principalele caracteristici ale celor două tipuri de cafea, Arabica şi Robusta, denumite astfel după arborele de cafea din care acestea sunt culese.
„Robusta este o cafea tare şi are o concentraţie de cofeină de două ori mai ridicată decât Arabica, însă nu va avea niciodată aroma unei cafele arabice”, îmi spune Octavian, pe lângă care enumeră diferite ţări de origine pentru cele două tipuri de cafele. India, Peru, Camerun, Etiopia, Columbia, sunt toate ţări pe care le citisem pe borcanele mari de cafea de pe rafturile din jurul meu şi care acum se leagă de vorbele lui Octavian cu uşurinţă.
Ca pentru a explica existenţa borcanelor umplute cu cafea de pe rafturile din jur, aflu de la cei doi că cel mai mare atu al cafelei preparate aici este faptul că ea este prăjită în atelierul propriu aflat în cartierul Dacia. „Diferenţa între o cafea din comerţ şi cea prăjită în atelier este imensă, de multe ori se simte că poate cea pe care o cumpărăm în oraş este prea prăjită, uneori arsă.”
Octavian îmi arată diferite boabe de cafea şi îmi spune că la celălalt atelier, pe care mă invită să îl vizitez, cafeaua se poate prăji în acelaşi timp cu beţişoare de vanilie Bourbon, pentru a-i adăuga aromă naturală. La fel de bine poate fi stropită cu whisky sau rom, iar alcoolul se evaporă la prăjire, lăsând în urmă din nou, doar aroma care se simte şi la miros, dar şi la gust, odată ce cafeaua este preparată.
