Cafea măcinată acasă: ni se pare doar nouă sau nici timpul nu mai are același calm de odinioară? Totul pare pe fugă. Doar că noi, când vine vorba de cafea, parcă n-am fi adepții unei cafele pe fugă…
Mirajul de a face cafea măcinată acasă
Vă mai aduceți aminte cum arăta o cafea măcinată pe vremuri? Că pe noi ne-a cam pălit nostalgia. Aveam acasă o râșniță dintr-aia care făcea un zgomot de trezeai tot blocul. Dar erai iertat datorită mirosului de cafea măcinată. Proaspăt măcinată. Că de prăjit, cine știe de cât timp era prăjită și pusă bine într-un ambalaj dintr-ăla de nu permitea cafelei aproape deloc să respire…
Și la magazin găseai cafea măcinată. Era acolo un dispozitiv anume care asta făcea: măcina cafeaua. Era ceva tare interesant să urmărești procesul. Eram copii. Orice ne fascina. Erau vremuri în care nu aveam telefon mobil sau alte chestii de genul. Nu găseai magazine la fiecare colț de bloc sau de stradă, cum e acum. Orice mașinărie dintr-asta nouă fascina orice copil care-și însoțea părintele la cumpărături. Iar mirosul, oh, mirosul!
Vă mai amintiți de Nova Brazilia?
Erau anii în care România abia dacă afla ce-i aia cafea măcinată proaspăt. După ani în care românii au fost amăgiți cu nechezol, gustau aroma inconfundabilă a cafelei Brazilia. Nova Brazilia, că ne-amintim perfect și-acum. Era așa de rea la gust, că acum n-am mai putea numi cafea acea băutură neagră, amară de nici trei linguri de zahăr n-o îndulceau. Arsă, nu prăjită, așa era Nova Brazilia. Dar pe-atunci era bună. Era răsfăț. Și dezmăț. Că treceai de la ibric la filtru și tot așa. Totul era ca un experiment pentru noi. Și făceai ceva eforturi până știai exact doza de cafea de care aveai nevoie pentru o cafea suficient de tare, amară și cu mult „caimac” deasupra, c-așa numeam noi spuma aia de-o lasă cafeaua la ibric.
De ce toate aceste cuvinte despre o cafea măcinată?!?
Ne-au năpădit amintirile în timp ce pregăteam o cafea măcinată pentru un client. Măcinam și zâmbeam în gol. Gândurile roiau. Aveau întrebări. Și exprimau multă uimire. Uimire pentru tot ce-a fost și unde am ajuns.
O cafea măcinată, dacă-i măcinată de cine trebuie, chiar spune o poveste. În vremurile în care nimeni nu-și permitea decât o cafea acasă, nicidecum în oraș, o cafea măcinată era chiar ea în sine o poveste.
Ce facem în prăjitoria de cafea Maison du cafe
În prăjitoria de cafea Maison du Cafe, ce să zicem, cam facem magie. Aldo are grijă ca boabele de cafea să fie perfect rumenite, suficient cât gustul intens să rămână intact. Le prăjește la foc domol, cu lemn de fag, urmând întocmai un procedeu artizanal.
Comenzile de cafea măcinată se pregătesc tot în prăjtorie. Așa că tare am vrea să vă imaginați mirosul de cafea. E ca un parfum cu note puternice și suficient de intense, cât să persiste vreme îndelungată.
O cafea măcinată pe loc e o încântare. E un dans al simțurilor. Stârnește pofte. Și uimire. Încă mai stârnește uimire. Dar până s-apară rânița de cafea, cu ce zdrobeau oamenii cafeaua? Cu piatra? Cum o pregăteau? Se simțea mirosul la fel? Dar boaba de cafea zdrobită dădea aceeași savoare? Hai, că de-acum ne-au pălit nu doar nostalgiile, ci și curiozitățile. Poate că într-o zi vom zdrobi și noi cafea doar așa, de dragul evoluției. Să înțelegem și mai bine unde am fost și unde s-a ajuns…
